Cu puțin timp în urmă, în noaptea de 23 spre 24 iunie au fost Sânzienele. O noapte de vară ca oricare alta?! Romanul lui Mircea Eliade, „Noaptea de Sânziene” este unul din cele mai magice, mai încărcate de sacralitate, poate chiar ezoterice pe alocuri, din literatura noastră și care susține din plin specificul magic al acestei nopți.
Înainte însă de a îl comenta puțin, trebuie să vorbim despre autor și epoca lui. Crescut sub umbrela și inteligența „imperială” a lui Nae Ionescu, Eliade face parte din Generația de Aur a intelectualității românești (adică intelectualitatea din perioada interbelică). El este mai cunoscut ca istoric al religiilor dar a fost și un excelent scriitor de proză fantastică. Poate un răspuns peste continente și culturi dat literaturii sud-americane care își anunța deja dominația și spectacolul originalului și calității, proza scriitorului român (dominant fantastică, dar nu numai) este de o calitate remarcabilă. Și când spunem asta nu avem în vedere doar romanele lui ci și proza scurtă despre care poate vom avea ocazia să vorbim. Închis într-o lume logică, fantasticul își cere dreptul la descărcare, la existență (adică la manifestare).
Ștefan Viziru, personajul principal, nu este preocupat atât de povestea (sau poveștile) de dragoste la care participă ci la a înțelege, a putea explica mai departe, la a convinge că noaptea de Sânziene este un exemplu concret, viu al faptului că există și o altă lume, o lume fantastică, originară. Căci sensul vine dinspre această lume spre noi, ea este izvorul și cauza primă, nu logica aparent imbatabilă a lumii în care trăim. Cerurile se deschid, timpul sacru irumpe în real și toate femeile iubite devin un fel de sânziene. Ileana, cea întâlnită în pădure în acea noapte, este de fapt pretextul unei încercări de a înțelege și urma sacrul (atât timp cât și spațiu) în epifania lui din noaptea solstițiului de vară (noaptea de sânziene conservându-se foarte bine ca sărbătoare păgână, numită în popor și Drăgaica). Poate cel mai bun roman al lui Eliade, scrierea aceasta are ceva fascinant, temător, magic, poate ireal, dar înainte de toate astea este bine așternută în pagină, place și incită.
Pentru literatura noastră îi vom da nota 9,00, iar pentru cea universală, nota 7,50.