Unul din cei mai prolifici scriitori de roman istoric, Mihail Sadoveanu s-a impus literaturii noastre și altfel. Unul din aceste romane care par a fi istorice dar a căror intrigă depășește cu mult acest nivel este „Creanga de aur”. Mai există o carte cu același nume de scoțianul James George Frazer în care sunt prezentate practici religioase sau „antireligioase” primitive. Legătura dintre cele două cărți, alta decât faptul că poartă același titlu, este dimensiunea ezoterică masivă, mai accentuată la autorul român.
Aici este partea cea mai frumoasă, Sadoveanu prezintă într-o aparentă poveste de dragoste, o lume nu numai pierdută, înghițită de iluzia istoriei, dar și aspecte neștiune, nemărturisite de istoria oficială. Aceste aspecte sunt, de cele mai multe ori, cunoscute de o mână de oameni cu foarte multe infomații și inteligența necesară pentru a înțelege, fără să cădem în impresia că automat aceste aspecte sunt folosite pentru a controla sau domina masele, eventual politic. Cine a avut de-a lungul istoriei informația și mai ales a avut inteligența necesară să înțeleagă a avut automat și capacitatea de a controla sau domina, fără a avea de fiecare dată și dreptul de a o face.
Povestea se petrece pe vremea dacilor liberi când înțelepciunea regilor dar mai ales a preoților domina pozitiv societatea. Cea mai interesantă este însă interferenața între Cultul lui Zamolxe și creștinismul Bizanțului. De fapt, ăsta este nucleul backgroundului ezoteric al cărții. Un roman foarte bine scris, o poveste de dragoste frumoasă, o prezentare remarcabilă a Bizanțului, dar mai ales o idee îndrăzneață și spectaculoasă: că învățăturile religioase ale dacilor liberi au influențat hotărâtor, se află la baza creștinismului în general și a celui răsăritean în special. Romanul este publicat în perioada interbelică (mai exact în 1933), perioadă în care apar multe alte scrieri ezoterice în literatură, istorie, filosofie, etc. Ca să mergem și mai departe, întreaga literatură a lui Mihail Sadoveanu are la bază informații parțial cifrate, închise înțelegerii marelui public, care, ca și în literatura fantastică a lui Eliade, spre exemplu, pot fi reinterpretate într-un registru mai simplu fără să se piardă din frumusețea lecturii.
Cartea primește nota 10, iar pentru literatura internațională, nota 8,00.